MAMAIE!

  Cum e când o istorie întreaga trece peste tine?

  Cum e când ai trecut prin Febra tifusului un război mondial și nașterea a 6 copii?

  Cum e când ai atins vârsta uluitoare de 88 de ani?

  Sunt întrebări la care doar bunica mea poate sa răspundă.

  Pe 24 noiembrie a împlinit fabuloasa vârsta de 88ani, eu am ajuns puțin mai târziu pe 25 cu regretele mele dar tot a fost o bucurie faptul ca am ajuns fără sa o anunț!

In momentul în care ma văzut în pragul casei bătrânești fata blânda i sa umplut de lacrimi și a urmata întrebarea:

  “Ai venit Acasă?”

  Cuprins de amintiri am inceput sa plâng și m-am retras în gradina unde ma jucam când eram mic.

  Ce poate fii mai divin decât locul unde ai crescut unde ai simțit prima oara Magia Crăciunului unde ai Văzut prima oara lumina Pascala  ai plâns și ai ras vrăjit de copilărie.

   Peste toate astea veghează privirea blânda a bunici și prietenile ei necuvântătoare: cele 5 găinuțe și cățelul Bobita care se bucura când ma vede mai mult decât Prietenii Cuvântători.

  Si totuși cum e la 88 de ani?

  R: Greu MAMAIE, GREU!

  Neputința e din ce în ce mai vizibila iar singura alinare, Nepoții se perinda din ce în ce mai rar prin curte în plus a venit și iarna iar drumul pana la poarta e un chin!

 Vad în ea o entitate care se plimba prin istorie la fel ca acea scena din Titanic unde Vasul obosit aflat pe fundul oceanului "Reînvie" în Imaginația Bătrânei Trecute de ISTORIA NEAGRA DAR FRUMOASA a fabulosului Vas!

   Oare ce trebuie sa faci în viata?

 Oare prin ce trebuie sa treci ca sa fii împlinit?

Oare care e cel mai important lucru în viata?

Oare ce te alinta cel mai mult la bătrânețe?

Oare când vei fii împlinit?

P.S. SĂRUT MANA CARE MA CRESCUT!